Picãturi de gust

Gust în doze mici


4 Comments

Povestea negresei cu cremã de brânzã şi merişor

        Reţeta asta are o poveste fabuloasã. Mai întâi, într-o dupã-amiazã leneşã în care aveam chef de gãtit, am cãutat o prãjituricã gustoasã, gustoasã pe care n-o mai încercasem pânã atunci… Unde am cãutãt-o? Pãi, în Good Food normal! 🙂

        Frunzãrind  paginile cu bunãtãţi, am gãsit-o pe ea şi instant mi-a fãcut cu ochiul… ce poate fi mai delicios decât blat plin de ciocolatã, cremã de brânzã şi muuulte fructe? Recomandarea iniţialã era sã folosesc zmeurã sau fructe de pãdure… însã în miezul iernii, erau mai greu de gãsit. Ca sã nu mai pun la socotealã cã nu vroiam sã ies din casã… în cãutarea „zmeurii de sub zãpadã”.

          Pentru cã a ieşit extraordinar de gustoasã şi jumãtate de tavã a fost devoratã în doar câteva minute… mi-a venit ideea sã pun o pozã pe facebook. Zis şi fãcut. Sincer… nu am crezut cã o prãjituricã poate fi atât de comentatã… mai ales, înainte” şi „dupã”…

        Printre pofticioşi s-a numãrat şi Edwin Keleti, pilot în Campionatul Naţional de Raliuri şi totodatã bun prieten. Şi din vorbã în vorbã, comentând sub irezistibila pozã, am ajuns sã facem o înţelegere. La urmãtoarea etapã a Campionatului de Slalom Paralel, la care participam în calitate de ilustru… concurent, aveam o misiune dificilã. Nu sã câştig un loc pe podium, aşa cum era de aşteptat, ci sã mã pregãtesc… gãtind. Acum, dacã mã gândesc bine, cred cã la „prãji” mergea la fel de bine şi şampania câştigatã ca premiu… daaaar, înţelegerea era urmãtoarea: eu urma sã aduc o tavã de prãji, ca „platã” în schimbul unei plimbãri (contra cronometru!) cu al sãu Mitsu de curse… evident pe post de copilot, chiar dacã la o astfel de cursã, dictarea nu este neapãrat necesarã. Un târg cum nu se poate mai corect, am zis.

        Şi uite aşa, cu o zi înainte de etapã… când toţi ceilalţi concurenţi îşi lustruiau maşina de concurs, roţile şi echipamentul, oare cum se pregãtea Irninis? Moral, cu gândul la concurs, la viraje şi la traseu, practic, în bucãtãrie, aşteptând sã coc…. 3 tãvi de negresã! Ãsta da moment ce trebuia imortalizat: eu, în combinezonul de concurs, cu şapcã WRC şi ghete Sparco şi cu… tava de negresã în braţe, pãşind
graţioasã pe circuitul de macadam de la Sibiu! 🙂Edwin Keleti

         Nu ştiu cum a ieşit negresa, însã manşa cu Mitsu lui Edy a fost… delicioasã!La momentul respectiv, colegii din echipã  au râs cu poftã de mine, spunându-mi cã aş putea sã prepar negresa la o nouã etapã de slalom, chiar acolo, pe botul maşinii de concurs, chiar dacã îmi lipseşte plita de la Beko. Şi eventual între douã manşe cronometrate.

          Şi uite-aşa, negresa a rãmas una dintre preferatele mele, bineînţeles,  însoţitã de inevitabila poveste şi de gândul la plãcerea gustului. A unora pentru dulciuri, a altora pentru adrenalinã. Iar în poza de mai jos, nu, nu scriam gramajele pentru a strecura reţeta pofticioşilor, ci mã luptam cu fişa de înscriere, iar ei… cu negresa!Irninis Miricioiu

      Poate cã prãjiturica voastrã n-o sã fie chiar atât de „sportivã” , însã cu siguranţã va stârni o mulţime de poveşti!

 

Ce vã trebuie:

125g fãinã

250g zahãr pudrã

180g unt, tãiat cubuleţe

180g de ciocolatã, tocatã (eu am folosit Anidor dark)

420g cremã de brânzã la temperatura camerei (eu am folosit Philadelphia light)

o linguriţã extract de vanilie (se poate folosi şi esenţa, în Dicţionarul culinar explic care este diferenţa şi de ce este de preferat extractul)

5 ouã la temperatura camerei

o pungã de merişor confiat (se gãseşte în Real şi Carrefour alãturi de alte fructe uscate)

 

Cum le combinaţi:

1. Mai întâi încingeţi cuptorul la 180 de grade Celsius.

2. Se bate untul cu 125 g zahãr. Se adaugã 3 ouã, unul câte unul, mixând bine dupã fiecare adãugare. Topim ciocolata în bain-marie, se lasã sã se rãceascã uşor, apoi se toarnã peste crema de unt şi se amestecã bine. La final se încorporeazã fãina.

3. Într-un castron, crema de brânzã se mixeazã bine cu vanilia, zahãrul şi ouãle rãmase.

4. Se unge cu unt o tavã termorezistentã rectangularã. Se adaugã compoziţia de negresã, apoi se întinde crema de brânzã. La final, se presarã, în funcţie de gust, fructele de merişor. Dacã folosiţi fruncte proaspete, cãci se poate face cu orice fruct, de preferat din cele roşii, stoarceţi bine frunctele înainte de adãugare. Dacã sunt pline de apã, o vor lãsã în compoziţie şi vor pãta crema de brânzã în timpul coptului.

5. Se coace 40-45 de minute, pânã când prãjiturica s-a legat.

 

Ar trebui sã fie lãsatã peste noapte sã se odihneascã şi abia apoi tãiatã în pãtrate, dar dacã nu mai puteţi de poftã, puteţi sãri peste… politeţuri!

Ps. Fotografiile au fost realizate la momentul întâmplãrii acţiunii.  🙂  Reeditarea negresei… acum douã zile!

Foto credit: arhiva personalã a lui Edwin Keleti

Cu acest articol m-am alaturat campaniei Blogchef.ro – Gatim ce poftesti!, in care Andreea Patrascu, Cetin Ametcea, Sebastian Bargau si Radu Bazavan se lupta pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO

Advertisements


1 Comment

„Born to be wild” la Hard Rock Café

IMG_2443        

        Duminicã seara am ales sã ieşim în oraş. Şi cum pe lista locurilor preferate se aflã şi Hard Rock Café, am profitat de ocazie sperând cã vom avea parte şi de muzicã live, unul dintre ingredientele care transformã localul respectiv într-unul irezistibil. Cel puţin pentru mine. Chiar dacã la categoria „mâncare” nu este neapãrat chiar pe gustul meu… prea multã carne, prea mulţi burgeri prin meniu, prea multe combinaţii mai mult sau mai puţin sãnãtoase.

         Hard Rock Cafe        

         Însã nu pot fi într-atât de cârcotaşã încât sã nu recunosc cã nu mori de foame cu meniul în braţe. Existã o mulţime de preparate pentru gurmanzi, atât pentru iubitorii preparatelor cu carne, cât şi pentru cei mai „light” aşa ca mine… gãseşti şi peşte (în special somon), fructe de mare, dar şi câteva preparate vegetariene. Combinaţiile de arome îţi dau destul de mult de furcã atunci când vine vorba sã alegi ce sã mãnânci, mai ales dacã vii pentru prima datã şi te aştepţi sã întâlneşti felurile convenţionale. Sau dacã n-ai mai trecut pe-acolo de mult timp, aşa cum era cazul meu. Într-un final, am ales paste cu creveţi  – eu şi paste cu pui – prietenul meu. Ceea ce mi s-a pãrut interesant a fost cã puteai alege acelaşi fel  de mâncare preparat cu mai multe tipuri de carne, în funcţie de preferinţe: pui, vitã sau peşte. Asta cu condiţia sã ştii ce vrei sã mãnânci, fãrã sã ai nevoie de recomandarea ospãtarului.

          Hard Rock Cafe

           Şi dacã tot vorbim de stufoşenia meniului, un punct în minus, zic eu, ar fi faptul cã meniul este numai în … englezã! Perfect normal de-altfel, dacã ne-am afla pe la New York, Londra sau Las Vegas, însã pe malurile mioritice ale Dâmboviţei, un meniu numai în englezã, mie una mi se pare o fiţã nejustificatã. Pai dacã nu ştii limba, ce faci? Rãmâi flãmând? Cã totuşi… suntem în România!

         Mi-a plãcut însã foarte mult faptul cã mâncarea a venit în mai puţin de 10 minute. Cu alte cuvinte, neaşteptat de repede. Sincerã sã fiu, fãceam la un moment dat presupuneri despre câţi oameni compun echipa de bucãtari care IMG_2442robotesc neobosiţi. Destul de mulţi, cred eu, având în vedere cã spaţiul generos adãposteşte multe mese. Şi la o mâncare bunã  (pentru cã mie una mi-a plãcut!), se asorteazã o mulţime de cocktailuri atât pentru iubitorii de alcool (not for me!), cât şi pentru ceilalţi.  

         Ce ar mai lipsi din peisaj, pe lângã mâncare, bãuturã şi muzicã bunã? Cred cã în orice local servirea poate face diferenţa… şi totodatã poate strica o searã care are toate ingredientele sã fie memorabilã. Însã nu e cazul celor de la Hard Rock Café, pentru cã servirea este impecabilã… atât atitudinea celor care te întâmpinã la intrare, cât şi a celor care te servesc. Mi-a plãcut foarte mult atitudinea prietenoasã, fãrã a fi linguşitoare, deşi a fost pentru prima datã când am fãcut cunoştinţã cu o chelnãriţã care s-a aşezat cu noi la masã şi a început sã ne ofere variante de meniu potrivite gusturilor noastre. Per ansamblu, a fost drãguţã, promptã, relaxatã, fãrã sã pozeze în ceea ce nu e. Mi s-a pãrut unul dintre puţinii chelneri cãruia îi fãcea plãcere sã-i serveascã pe alţii. Un minus: deşi am servit spaghete, a uitat sã-mi aducã lingura. Dar se iartã, de data asta! 🙂

         Recomand cu cãldurã apple cobler-ul, un fel de plãcintã cu mãr copt, scorţişoarã şi îngheţatã… mmmm… absolut delicios. Unul dintre deserturile de care nu m-as mai sãtura… una dintre plãcerile mele vinovate… Dacã n-ar îngrãşa atât! Dar ce-i bun şi lui Dumnezeu îi place!

 Hard Rock Cafe

             Dacã ne gândim la preţuri, sunt  rezonabile, poate un pic mai mari decât media, însã n-ai sentimentul cã ai aruncat banii pe fereastrã, ci cã te-ai bucurat din plin de o searã condimentatã cu de toate. Însã dincolo de mâncare, atmosfera Hard Rock Café este cea de care te îndrãgosteşti… nu trebuie neapãrat sã-ţi placã rock-ul. Trebuie doar sã ai chef sã te relaxezi printre prieteni. Ideal ar fi sã ieşi cu gaşca la concert şi la un pahar de vorbã,  însã chiar şi în doi, te simţi printre prieteni, chiar dacã nu-i cunoşti pe cei din jurul tãu. Şi nu în ultimul rând, chiar dacã localul e plin, dispunerea meselor îţi oferã suficient spaţiu sã respiri şi sã nu te întâlneşti cu piciorul vecinului pe sub propria masã…

            Şi dacã ai mâncat prea mult şi ţii la siluetã, îţi place rock-ul şi este concert, cu siguranţã poţi da ceva calorii jos, pentru cã ritmurile te fac sã te dezlãnţui şi sã strigi în cor: „Booorn toooo beeee wiiiild!”IMG_2441


Leave a comment

Kumpir cu ceapã şi brânzã Gruyère

         Kumpir cu ceapa si branzaVoi începe anul culinar cu ce-am gãtit astãzi… o reţetã uşor adaptatã faţã de cea originalã, însã la fel de delicioasã: o variantã de kumpir cu ceapã şi brânzã. Reţeta originalã cuprinde şi bacon, însã eu n-am pus, preferând o variantã mai light a preparatului iniţial.

        Dacã numele (turcesc, de-altfel!) poate vã bagã în ceaţã, cu siguranţã gustul nu vã va dezamãgi. Kumpirul, este în esenţã, un cartof copt cu mai multe tipuri de toppinguri: de la brânza Kaşar (tradiţionalã în Grecia şi Turcia şi fãcutã dintr-un amestec de lapte de oaie cu caprã), unt, felii de cârnaţi sau bacon, pânã la morcovi, ciuperci, porumb, murãturi, farã a uita nelipsitele sosuri de maionezã şi ketchup. Fãrã a fi un preparat cu pretenţii, ci mai degrabã un fel de fast-food, el poate fi adaptat în funcţie de preferinţe, rezultând o combinaţie delicioasã şi sãţioasã. Trebuie doar sã aveţi rãbdare pânã se coc cartofii…

 

Ce vã trebuie pentru 4 porţii:

4 cartofi medii (eu am folosit doar 2)

2 linguri ulei de mãsline

25g unt

1 ceapã mare, tocatã

100 g smântânã pentru gãtit

200 g brânzã Gruyère, rasã (se poate folosi orice altã brânzã)

Pãtrunjel tocat pentru servit (eu nu sunt fan pãtrunjel, aşa cã am folosit busuioc proaspãt)

Opţional (pentru gurmanzi): 6 felii de bacon afumat, tocate (eu n-am pus)

 

Cum procedaţi:

1. Se încinge cuptorul la 200˚C/ gaz 6. Cartofii se spalã bine, se înţeapã cu o furculiţã din loc în loc, se ung cu jumãtate din cantitatea de ulei, se asezoneazã şi se aşazã pe o tavã termorezistentã. Se dau la cuptor timp de 1 orã şi 15 minute, pânã se înmoaie şi li se rumeneşte coaja.

2. Cu un sfert de orã înainte sã scoţi cartofii din cuptor, poţi pregãti umplutura. Încinge într-o tigaie uleiul rãmas şi jumãtate din cantitatea de unt, adaugã ceapa şi soteaz-o la foc mic 15-20 de minute, pânã se înmoaie şi se rumeneşte. Dupã ce e gata, scoate ceapa din tigaie şi las-o deoparte. Dacã ai ales sã pui şi bacon, rumeneşte-l în aceeaşi tigaie pânã devine crocant, apoi scoate-l pe un serveţel pentru a absorbi excesul de grãsime.

3. Scoate cartofii din cuptor, taie fiecare cartof pe jumãtate, pe lung, cu mare grijã sã nu te frigi. Cu o lingurã, scobeşte tot miezul şi pune-l într-un castron, zdrobindu-l apoi cu o furculiţã. Dupã ce l-ai pasat bine, adaugã untul rãmas, smântâna, apoi asezoneazã, şi pune apoi, ceapa, baconul (dacã îl foloseşti), 3 sferturi din cantitatea de brânzã şi jumãtate din cantitatea de pãtrunjel (busuioc). Amestecã bine pânã când devine o pastã omogenã.cartofi proaspat scosi din cuptor

umplutura

4. Umple cartofii cu acest amestec şi presarã peste ei brânza rãmasã.

pregatiti din nou de cuptor

5. Mutã-i din nou pe tavã şi mai dã-i încã o datã la cuptor 10-15 minute pânã când devin aurii şi brânza s-a rumenit la suprafaţã. Presarã verdeaţa rãmasã şi serveşte-i calzi alãturi de o salatã de legume proaspete.

kumpirkumpir 2


Leave a comment

I’m back! La mulţi ani 2013!

         Da, ştiu… am cam lipsit o vreme de pe blog. Dar asta nu a însemhappy new year cakenat cã în intervalul ãsta nu am mai gãtit deloc. Ba chiar mi-am zis cã trebuie sã reiau blogul şi am toooot strâns reţete delicioase, pe care abia aştept sã vi le împãrtãşesc… mi-am îmbogãţit colecţia de cãrţi culinare, pe care vi le voi prezenta la momentul potrivit, mi-am mai dotat bucãtãria cu câte o ustensilã, şi mai nou, am descoperit cã poţi face cadou celor dragi… prãjituri. Şi nu în ultimul rând, eu personal am renunţat la carne… asta nu înseamnã cã nu voi mai gãti vreun puiuţ delicios, sau vreun muşchiuleţ împãnat, ci doar cã nu le voi mai include în meniul meu. Mai ales când poţi prepara o mulţime de bunãtãţi pe bazã de legume sau peşte.

         Şi cum fiecare îşi face un fel de „bucket list” la începutul fiecãrui an, mi-am propus, printre altele, sã-mi reiau blogurile. Şi sã încerc sã fiu consecventã.

         Aşa cã vã doresc ca în 2013 sã gãtiţi mai mult, mai bine, sã mâncaţi mai sãnãtos şi mai gustos şi sã-aveţi un an … dulce, dulce, dulce! 🙂

 

sursa foto


Leave a comment

Picaturi de gust Blog

Gust în doze mici

Dacă îţi place să găteşti 

Trimite-ne o reţetă aici 

Foloseşte formularul de contact pentru a trimite o reţetă, care va fi publicată

Sau

Arată lumii că eşti bucătar

Copiază codul bannerului de mai jos pentru a afişa pe blogul tău sau distribuie Picături de gust pe reţelele sociale!

Cod Banner

<a href=”https://picaturidegust.wordpress.com/” target=”_blank”><img src=”http://i48.tinypic.com/2h6ykih.png&#8221; border=”0″ alt=” /></a>

Alege ce şi cum să găteşti cu reţete culinare!

Continue reading


2 Comments

Cremã de zahãr ars

Unul dintre deserturile copilãriei mele… cremã de zahãr ars fãcea bunica-mea când se anunţau musafiri, iar eu o pândeam cu ochi lacomi, abia aşteptând sã o lase undeva la rãcit… şi credeţi cã ajungea vreodatã sã se rãceascã întreagã? No way… de fiecare datã furam câte o lingurã, spre enervarea maminei cã îi ştirbeam frumuseţe de cremã şi n-o mai putea tãia în faţa musafirilor la fel de pofticioşi ca şi mine… Continue reading


1 Comment

Creveţi cu usturoi în sos de vin şi portocale

Nu întâmplãtor am lãsat la final creveţii. Nu numai cã sunt favoriţii mei, dar reţeta pe care am preparat-o este o combinaţie care îmi aparţine. Am încercat sã îmbin mai multe ingrediente, dupã propria mea inpiraţie… neştiind ce-o sã iasã. Şi spre suprinderea mea, combinaţia s-a dovedit a fi câştigãtoare. Mi-ar plãcea, dacã o veţi încerca sã-mi spuneţi cum vi s-a pãrut…

Ce vã trebuie: Continue reading