Ivan Pescar sau perfecțiunea gustului

on

Fiind obligați de circumstanțe să rămânem pentru o noapte în Tulcea, într-o perioadă când nu toate restaurantele sunt deschise având în vedere faptul că încă mai resimțim din plin efectele pandemiei, ne-am gândit să găsim din timp un restaurant unde să mâncăm. Cătălin și-a adus aminte de faptul că Ivan Pațaichin deține un restaurant pescăresc, așa că nu am stat prea mult pe gânduri pentru a-l alege. Am sunat și am rezervat o masă pentru două persoane. Și bine am făcut pentru că odată ajunși la terasă, am constatat mirați că nu am fi găsit altfel nicio masă liberă.

Terasa restaurantului Ivan Pescar Tulcea

Poziția restaurantului este fabuloasă. Fix pe promenada din portul naval turistic. Adică acolo unde poți vedea un minunat apus de soare în timp ce mănânci un storceag. Nu vă este familiar cuvântul? Iată cum descria Radu Anton Roman celebra ciorbă pescărească:

“Storceagul se mănâncă într-un singur loc din România – la Sf. Gheorghe – Delta Dunării. E un amestec de bucătărie ucraineană şi românească, o reţetă un pic pestriţă – şi continentală şi pescarească totodată – dar lejeră. Se poate face şi cu şalău, şi cu ştiucă, şi cu somon sau alt peşte alb de mare (nu merge însă, zic eu, cu somn sau crap, care-s graşi şi întorc gustul). Tăria nu se leagă cu ciorba asta uşoară, ci un vinuţ mic şi poznas, dar de familie bună, un Sauvignon adolescent de pe dealurile Tulcei, alb la piele şi mai mult decât fraged, infantil“.

După ce am mai povestit un pic cu gospodinele locului, l-aș cam contrazice puțin (dar doar puțin!) pe Radu Anton Roman (dar din păcate, nu mai am cum, Dumnezeu să-l ierte!) apropo de peștele din care se face storceagul… aproape toate cu care am stat de vorbă (și dacă vă uitați cu puțiă atenție și în meniurile restaurantelor din zonă, chiar la Ivan sau la Delta Marina din Sfântul Gheorghe) ziceau că celebra ciorbă pescărească se face din sturion, de aici și gustul ei inconfundabil. În lipsă de sturion, atunci poți alege și un alt pește care să nu fie gras, și mai ales, să fie de Dunăre și nu de baltă (căci îi schimbă gustul ciorbei, oferindu-i o “aromă” de mâl).

Storceagul de la Ivan Pescar

Din păcate nu au mai avut storceag la Ivan Pescarul, deși recunosc că aveam o poftă grozavă cu care venisem încă de acasă, așa că a trebuit să ne orientăm către un alt aperitiv. Am ales pârjoalele lipovenești pe plită servite cu salată de varză proaspătă! Și bine am făcut, căci au fost delicioase. Niște chiftele din pește cu un gust bogat și aromat care mergeau de minune cu prospețimea salatei de varză stropită din plin cu oțet. Absolut delicios!

Parjoale lipovenesti
Pârjoale lipovenești cu varză albă

Pentru felul principal eu am ales plachia de somn, un alt fel tradițional pescăresc, iar Cătălin, o saramură tot de somn. Plachia este o mâncare de pește cu un sos dulce-acrișor, pe bază de ceapă. Originea ei este una grecească, grecii venind pe malul Mării Negre pentru comerț. Așa se explică în parte cum de rețeta grecească a rămas împământenită la noi, în Dobrogea. Pentru preparare se foloseste pește alb cu carnea dulceagă: somn, crap. Am citit că s-ar face și din știucă, dar de când tot vin prin Deltă și experimentez adevărata mâncare tradițională prin casele sătenilor, nu doar prin restaurante, recunosc că nu am întâlnit. Dar chiar și așa, la Ivan Pescar am mâncat una dintre cele mai bune plachii întâlnite vreodată. Dulceagă și aromată, potrivită de sare, nu îi mai trebuia nimic. Doar poftă! Și aia cu siguranță nu a lipsit!

Plachie
Plachie de somn

Am gustat și din saramura lui Cătălin și am trăit aceeași senzație! De mâncare bine făcută! Am rămas plăcut impresionată și de amabilitatea chelneriței care ne-a servit, nu doar de mâncarea din farfurie. A știut să ne recomande un aperitiv pe măsură, chiar dacă storceagul la care poftisem se terminase deja.

Saramura de somn
Saramură de somn

O singură nedumerire am avut în timp ce mâncam, dar asta nu cred că ține de managementul celor de la Ivan Pescar. Faptul că pe culoarul care exista între clădirea restaurantului și mesele existente pe terasă circulau puști cu biciclete. Și n-ar fi fost vreo problemă, dacă nu ar fi trecut cu viteză. Noi nu am avut o problemă cu asta, dar îmi imaginez vigilența chelnerițelor nevoite să fie cu ochii în patru atunci când ieșeau din clădire cu tăvile încărcate de platouri. Poate că într-adevăr acea zonă este spațiu public, altfel nu îmi explic cum de este posibil să se plimbe cineva cu bicicleta fix de-a lungul terasei.

Am rămas mirată și de prețuri. Mai mult decât decente pentru cât de bună a fost mâncarea. Delicioasă!

 meniu Ivan Pescar
Cam așa arată meniul…

Și pentru că ne-a plăcut atât de mult am revenit la câteva zile distanță. De data aceasta mi-am făcut pofta de storceag și da, am rămas profund impresionata! Unul dintre cele mai bune mâncate vreodată! Consistent și onctuos, fără să fie grețos, cu un gust bogat și aromat. Scriu acum despre el și iarăși mi se lasă apă-n gură!

Și pentru că pe lângă storceag mai aveam o poftă vinovată, un caras prăjit cu mămăliguță și mujdei, nu am putut rata momentul de a nu-l degusta și pe acesta, deși la prima vizită nu fusesem chiar atât de norocoasă. Da, a meritat fiecare îmbucătură, luată pe fugă de data aceasta, pentru că ne grăbeam să plecăm. Dar chiar și așa am rămas cu aceeași impresie plăcută de mâncare bine ticluită-n gusturi.

caras prajit
Caras prăjit cu mămăliguță și usturoi

Recomand cu căldură restaurantul Ivan Pescar din Tulcea, dacă aveți drum pe-acolo. Decât să vă opriți la un fast-food în drum spre Deltă, mai bine vă oferiți răgazul unei mese adevărate ce vă pregătește papilelele gustative pentru răsfățul pescăresc specific zonei.

Cam așa se vede de pe nava pasager terasa restaurantului Ivan Pescar

Cred că nu veți regreta alegerea făcută, mai ales dacă sunteți amatori de pește. Eu una, îl păstrez pe lista locurilor unde merită să revii cu plăcere dacă într-adevăr ești dornic de mâncare bună. Voi pune pe lista locurilor “de vizitat” și Ivan Pescarul din București. M-aș bucura să regăsesc aceeași mâncare delicioasă atât de aproape de casă, chiar dacă peisajul nautic lipsește. Poate așa îmi mai trece dorul de Deltă, imediat ce m-am îndepărtat de ea!

Priveliște de pe promenada din Tulcea la apus

Tu ce amintiri culinare ai legate de Deltă? Ce te inspiră sau ce îți displace atunci când vine vorba de mâncărurile din zonă?

One Comment Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s